Jobul care mi-a marcat parcursul profesional!

Peste tot pe unde merg, primesc întrebarea: Care a fost startul tău în această frumoasă industrie? 

Recent, am scris despre experiența mea în China și despre compania care mi-a oferit această oportunitate. Iar azi vreau să vă povestesc despre începutul meu – despre primul meu job din această industrie, locul care mi-a marcat tinerețea și chiar întregul traseu profesional. 

Totul a început în iarna lui 1996, mai exact pe 2 decembrie. Țin minte ziua aceea perfect, de parcă a fost ieri. Aveam 20 de ani și simțeam că trebuie să îmi găsesc un loc de muncă stabil, de preferat în domeniul textil, în care tocmai obținusem o calificare. În domeniul în care absolvisem liceul nu puteam profesa din motive de sănătate. Așa că toată vara lui ’96 am lucrat ca ajutor de ospătar.

A trecut vara, a venit toamna… și eu tot nu găsisem ceva care să mă convingă. Până într-o zi, când am aflat că, chiar în cartierul meu, se deschisese o mică fabrică, cu peste 100 de angajați, care producea cămăși bărbătești – produsul care, fără să știu atunci, urma să-mi influențeze întreaga carieră. 

Mi-am luat diploma de croitor calificat și m-am prezentat la interviu. M-au acceptat pe loc, iar din ziua următoare am început activitatea.  

După primele două săptămâni, am primit salariul - foarte puţini bani pentru acele vremuri.  Salariile erau plătite pe bucată, nu fixe – cât lucrai, atât luai. Iar eu, fiind la început și preocupată de calitate (ce să fac, defect profesional), am mers mai încet. 

Îmi amintesc reacția mamei când am ajuns acasă cu banii. Mi-a spus:

„Tu, la restaurant, făceai banii ăștia în câteva zile.”

Dar nu m-am supărat. I-am răspuns cu optimism și cu încredere:

„Cine muncește și e perseverent va ajunge să câștige mai bine. Ai să vezi... Ne auzim peste câteva luni.” 

Și chiar așa a fost. În luna martie am venit acasă și i-am arătat mamei câţi bani am luat. Era unul dintre cele mai mari salarii din firmă.

Am fost un copil ambițios. Nimic nu mă dobora. Dimpotrivă, orice provocare mă făcea mai puternică. 

La doi ani de la angajare, cu încurajarea doamnei directoare (specialist în domeniu, prezentări de modă) – un reper pentru mine, am început cursurile la Școala de Arte și Meserii. M-a susținut cu tot ce am avut nevoie. Am aflat târziu de înscrieri, dar mi-am luat concediu de odihnă, am învățat și am fost admisă. 

Datorită acestei școli, am trecut de la rolul de mașinist confecționer la cel de tehnolog – șef de linie. Fetele noi care se angajau erau instruite de mine, iar dacă nu știau să coasă, le trăinuiam și învățau pas cu pas cum se lucrează la mașina de cusut sau calcat. 

Au urmat câțiva ani foarte grei pentru mine – aveam un serviciu și, în același timp, mergeam și la școală. Părinții mei nu aveau posibilitatea să-mi plătească taxa de studii, așa că, într-un gest de mare generozitate, conducerea firmei s-a oferit să-mi împrumute suma necesară la începutul fiecărui an, urmând ca eu să o returnez treptat, din salariul lunar. 

Pentru mine a fost un ajutor imens, iar acest sprijin m-a motivat zi de zi să muncesc cu seriozitate și să dau tot ce am mai bun, dintr-un profund sentiment de recunoștință. 

În toată această perioadă am învățat enorm, atât în teorie, cât și în practică. La școală, avantajul meu față de celelalte colege era că eu deja lucram în industrie, înțelegeam fluxurile de producție, provocările reale dintr-o fabrică, iar tot ce învățam la cursuri prindea imediat contur în realitate. Această combinație între studiu și experiență practică m-a format și mi-a dat curajul să merg mai departe, să îmi asum mai mult. 

Tata avea o vorbă:

„Nimic nu se face fără sacrificiu. Munca ta poate nu se vede imediat, dar va rodi.”

Și exact așa a fost. 

După patru ani de muncă, în anul 2000, am fost trimisă în China pentru o specializare. O experiență unică, care a venit exact la momentul potrivit. 

Dar povestea mea profesională abia se contura... 

Uitandu-mă in urmă, constientizez si mai mult că:

Fiecare început este greu. Fiecare provocare aduce ceva valoros. Dar dacă rămâi fidel muncii tale și nu renunți, drumul tău se va deschide în cele mai frumoase moduri. 

Aceasta a fost, pe scurt, povestea primului meu job.

Chiar dacă au trecut mulți ani de atunci, rămân profund recunoscătoare tuturor celor care mi-au fost alături – cu un gând, un sfat, un gest de sprijin... Fiecare dintre ei a pus câte o piatră de temelie la formarea mea profesională.

Marieta Kojanov  - Creator Designer Ralitza Tailor